Definitia sperantei

Speranţa este vălul naturii pentru a ascunde goliciunea adevărului.

definiţie de Alfred Nobel

Speranţa este ca o clepsidră, când crezi că ea s-a scurs, se întoarce în favoarea ta.

definiţie de Ştefan Teodor

Speranţa este bucuria nestatornică născută din ideea unui lucru viitor sau trecut, de realizarea căruia ne îndoim întrucâtva.

definiţie de Baruch Spinoza

Speranţa este visul celui treaz.

definiţie de Aristotel

Speranţa este singura albină care face miere fără flori.

definiţie de Robert Ingersoll

Speranţa nu este un vis, ci un mod de a face visurile să devină realitate.

definiţie de L.J. Suenens

Speranţa este virtute de sclav.

definiţie de Emil Cioran

Speranţa este sentimentul că sentimentul pe care îl ai nu este permanent.

definiţie de Jean Kerr

Speranţa este o stare mentală, nu lumească. Speranţa, în sensul ei adânc şi puternic, nu este acelaşi lucru cu bucuria atunci când totul merge bine, sau cu dorinţa de a investi în planuri care sunt destinate evident succesului, ci abilitatea de a munci pentru un lucru bun.

definiţie de Vaclav Havel

Nimic, nici chiar speranţa

Nimic, nici chiar speranţa în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul şi aripa ţi-e frântă...
Departe laşi în urmă al visurilor rai...
Şi lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca îngheţul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranţa în ochi nu licăreşte
Când ziua după ziuă bolnavă se târăşte...
Şi poate ca să fie de aur cerul plin,
Şi poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeaţă nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Şi râul alb, — suspin!
Nimic, nici chiar speranţa în groapă după tine
Atunci nu mai voieşte să vie, — şi nu vine!...
Şi poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viaţă viitoare, şi-n tainica ei lume
Noi aripi, — nou avânt!

poezie de Alexandru Macedonski