Adevărul este o eroare exilată în eternitate.
definiţie de Emil CioranAdevărul este o eroare rectificată.
definiţie de GoetheAdevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.
definiţie de Mihai EminescuAdevărul este greşeala îndelung corectată.
definiţie de HegelAdevărul este un fruct care nu trebuie cules decât atunci când este complet copt.
definiţie de VoltaireAdevărul este o doamnă sfioasă, mult prea binecrescută pentru a te pocni în cap şi a te trage în peştera ei. Ea este acolo, dar oamenii trebuie să o dorească şi să o caute.
definiţie de William F. Buckley Jr.Adevărul
De când stelele şi luna,
De când valul spart de stâncă,
Adevărul e minciuna
Nedescoperită încă.
definiţie epigramatică de Mircea Ionescu-QuintusDe când valul spart de stâncă,
Adevărul e minciuna
Nedescoperită încă.
ADEVĂRUL
Oglindă-n care ne privim cu toţii
Chiar de nu vrem !...Eşti un zăvor închis !
Eşti ''alter ego''. Eşti lumina nopţii
Şi umbra ce ne urmăreşte-n vis...
Şi te purtăm cu toţi, ca pe-o povară...
Eşti haina ce ne-ngreunează pasul
Şi ne răneşte zborul, să ne doară
Poteca strâmbă, când ne fură pasul...
Ca cele patru puncte cardinale
Eşti fix şi nu poţi fi clintit nicicum..
Şi ca bazaltul eşti. La fel de moale...
Ca semaforul roşu stai în drum...
Neobosit, ne însoţeşti mereu
Bătându-ţi joc de visurile noastre...
Şi apa ta de verde heleşteu,
Îneacă barca cu luciri de astre..
Ne eşti judecător neomenos
Ce faci ca vorba noastră, să roşească,
Că ne cunoşti atât de nemilos !...,
Iar ura, împotivă-ţi, e...firească !....
Nu te dorim decât la altu-n faptă...
La alţii vrem, ce nouă, ni-i povară:
Mereu sinceritate, vorbă dreaptă....
Şi te pretindem, fără să ne doară....
Iar ei, ca noi, te vor la altu-n sac,
Ca dânşii, liberi de a ta osândă,
Să-şi poată duce traiul după plac
Şi viaţa, să le fie o...izbândă !...
Dar ţie, nu îţi pasă ce vrem noi !...
Omniprezent la toate şi în toate,
Gătiţi în haine scumpe, suntem goi
În faţa ta ! Şi altfel, nu se poate...
Plătindu-ţi birul, frica ta o ducem
Că eşti la toate cele păzitorul,
Eşti umbră permanentă vrem-nu-vrem....
Călău de amăgiri ! Eşti Adevărul !
Lucia Secosanu
Chiar de nu vrem !...Eşti un zăvor închis !
Eşti ''alter ego''. Eşti lumina nopţii
Şi umbra ce ne urmăreşte-n vis...
Şi te purtăm cu toţi, ca pe-o povară...
Eşti haina ce ne-ngreunează pasul
Şi ne răneşte zborul, să ne doară
Poteca strâmbă, când ne fură pasul...
Ca cele patru puncte cardinale
Eşti fix şi nu poţi fi clintit nicicum..
Şi ca bazaltul eşti. La fel de moale...
Ca semaforul roşu stai în drum...
Neobosit, ne însoţeşti mereu
Bătându-ţi joc de visurile noastre...
Şi apa ta de verde heleşteu,
Îneacă barca cu luciri de astre..
Ne eşti judecător neomenos
Ce faci ca vorba noastră, să roşească,
Că ne cunoşti atât de nemilos !...,
Iar ura, împotivă-ţi, e...firească !....
Nu te dorim decât la altu-n faptă...
La alţii vrem, ce nouă, ni-i povară:
Mereu sinceritate, vorbă dreaptă....
Şi te pretindem, fără să ne doară....
Iar ei, ca noi, te vor la altu-n sac,
Ca dânşii, liberi de a ta osândă,
Să-şi poată duce traiul după plac
Şi viaţa, să le fie o...izbândă !...
Dar ţie, nu îţi pasă ce vrem noi !...
Omniprezent la toate şi în toate,
Gătiţi în haine scumpe, suntem goi
În faţa ta ! Şi altfel, nu se poate...
Plătindu-ţi birul, frica ta o ducem
Că eşti la toate cele păzitorul,
Eşti umbră permanentă vrem-nu-vrem....
Călău de amăgiri ! Eşti Adevărul !
Lucia Secosanu
