Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei.
definiţie de Emil CioranProstia este eternă şi invincibilă; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenţei, pentru a o ţine în şah; e tot ce se poate face contra ei.
definiţie de Alexandru PaleologuProstia este talentul de a avea concepţii greşite.
definiţie de Edgar Allan PoeProstia
În universul nostru strâmt
Plini de virtuţi şi de ocară,
Prostia este o povară
Pe care cei ce-o duc, n-o simt.
definiţie epigramatică de Mircea Ionescu-QuintusPlini de virtuţi şi de ocară,
Prostia este o povară
Pe care cei ce-o duc, n-o simt.
Prostia
Prostia e un monument
Clădit c-un anumit tipic:
Sub soclu nu e fundament,
Iar peste soclu n-i nimic.
definiţie epigramatică de Mircea TrifuClădit c-un anumit tipic:
Sub soclu nu e fundament,
Iar peste soclu n-i nimic.
Prostia
Prostia e un văl lucios
Ţesut dintr-o mătase fină,
Ce-acoperă un cap ceţos
Să-l ocrotească de... lumină.
definiţie epigramatică de Dimitrie JegaŢesut dintr-o mătase fină,
Ce-acoperă un cap ceţos
Să-l ocrotească de... lumină.
Prostia (definiţie)
Este boala ce nu doare
Chiar dacă produce greaţă
Şi de care omul moare
De mai multe ori în viaţă.
definiţie epigramatică de Valeriu CercelChiar dacă produce greaţă
Şi de care omul moare
De mai multe ori în viaţă.
