Definiția singurătății

Singurătatea este un iad pentru cel care încearcă să scape de ea; în acelaşi timp, e o fericire pentru pustnicul care se ascunde.

definiţie de Kobo Abe

Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalţi, ci e de fapt un naufragiu personal.

definiţie de Octavian Paler

Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul.

definiţie de Mircea Eliade

Singurătatea este o operă de convertire la tine însuţi.

definiţie de Emil Cioran

Toate momentele acelea cînd viaţa tace, ca să-ţi auzi singurătatea… În Paris, ca şi într-un cătun îndepărtat, timpul se retrage, se înghemuieşte într-un colţ al conştiinţei şi rămîi cu tine însuţi, cu umbrele şi luminile tale. Sufletul s-a izolat şi în zvîrcoliri nedefinite se ridică la suprafaţa ta, ca un cadavru pescuit în adîncimi.-Emil Cioran

Singurătatea e dieta spiritului; mortală când e prea îndelungată, cu toate că e necesară.

definiţie de Vauvenargues

Singurătatea e otrava al cărei antidot e conversaţia.

definiţie de St. Guazzo

Singurătatea este mama neliniştii.

definiţie de Publilius Syrus

Singurătatea e anticamera morţii.

definiţie de O. Şuluţiu

Singurătate

Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi "bună seara"
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă tăcând.

poezie de Octavian Paler

Este uşor să trăieşti în lume dupa opiniile lumii, este uşor ca în singurătate să trăieşti după opiniile tale. Dar om mare este acela care şi în mijlocul mulţimii îşi păstrează cu dulceaţă perfectă, independenţa singurătăţii sale.

citat din Ralph Waldo Emerson

Singurătate

Ceaiul abureşte trist pe masă,
Un tacâm şervetul îl apasă,
N-am nevoie nici de două linguri,
Doamne, cina oamenilor singuri.

Gust şi eu în clipe lungi de veghe
Noaptea pernei fără de pereche,
Sună telefonu-n casa goală:
„Doamnă, mă iertaţi, dar e greseală”.

Va propun un tratament urgent,
Şi s-aveţi încredere, va rog,
Când nu e un alt medicament
Luaţi singurătatea ca pe-un drog.

Cât de dragă-mi eşti, singurătate,
Tu-mi eşti cea mai dragă dintre toate,
Lacrimă în ochiul dintre ape,
Că nici umbra mea nu mai încape.

Tu, singurătatea mea curată,
Totu-ncepe cu „a fost odată”
De durerea ta îmi este bine,
Nu ştiu ce m-aş face fără tine.

Cu tristeţe le trăiesc pe toate,
Dar mai dragă-mi eşti, singurătate,
Cât de necesară-mi eşti tu mie,
Nu te-aş da pe nicio sindrofie.

Doar atât din toate mă omoară,
Izolarea meselor de seară,
Vai, măcar la una dintre cine,
Dumnezeu să bea un ceai cu mine.

(Adrian Paunescu)