joi, 1 martie 2012

Definiția credinței

Credinţa este dragostea transformată în năzuinţă.
definiţie de

Credinţa e incidenţa divină care poate revela adevărul.
definiţie de

Credinţa este forţa vieţii. Dacă omul trăieşte, este pentru că crede în ceva.
definiţie de

Credinţa este esenţa dorinţei.
definiţie de

Credinţa este libera consimţire a sufletului.
definiţie de

Credinţa nu este un act săvârşit o singură dată, ci o neîntreruptă privire aruncată din inimă lui Dumnezeu.
definiţie de

Credinţa este o oază în inimă, la care nu poate ajunge niciodată caravana gândirii.
definiţie de

Credinţa este o închipuire care refuză concretul şi care nu se sinchiseşte de ceea ce o dovedeşte falsă.
definiţie de

Credinţa este moartea inteligenţei. De îndată ce cineva crede o doctrină de orice fel, ori presupune certitudinea, nu se mai gândeşte la acel aspect al existenţei.
definiţie de

Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a păstra pentru el. Vede nevăzutul; aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.
definiţie de