Definiția răutății

Răutatea e un leu care începe prin a sări mai întâi asupra stăpânului său.

proverbe africane

Răutatea - un acid care arde, în primul rând, ţesutul sănătos.

definiţie aforistică de Vasile Ghica

În fiecare din noi există o sursă secretă de răutate: instinctul.

citat din Carlo Maria Franzero

Lipsa modestiei nu este numai o dovadă clară de lipsă de caracter, ci şi o gravă impoliteţe şi răutate faţă de cei prezenţi.

citat din Michel de Montaigne

Animalele atacă ca să se hrănească, omul atacă ca să se simtă bine, din răutate.

Roxana Pascu

Orice păcat constituie o cedare, orice răutate, o înfrângere.

citat din Iustin Popovici

Cel mai bun caracter are momente de răutate şi cele mai mari genii, îngustimi de spirit.

citat din Arthur Schopenhauer

Am învăţat că atunci când am o supărare, am dreptul să-mi arăt supărarea, dar asta nu-mi dă şi dreptul la răutate.

citat din Kathy Kane Hansen

Nu este greu lucru a cădea în păcat, ci greu şi cumplit este a rămâne în aceeaşi răutate.

citat din Sfantul Efrem Sirul

Adeseori te bucuri nespus de o copilărie şi găsesc că e o adevărată răutate să destrami o asemenea bucurie; pe când lăsând-o să dăinuiască, îl faci şi mai fericit pe cel care se bucură de ea.

Alexandre Dumas fiul

Paradoxul moral al răului constă în faptul că el produce la adepţii îndârjiţi ai binelui o atitudine de răutate, de neîncredere şi de ură faţă de cei răi sau consideraţi ca atare, de exemplu faţă de adversarii ideologici. În felul acesta, lupta împotriva răului se transformă ea însăşi într-un rău.

citat din Nikolai Berdiaev

Fiecare suflet îşi poartă chipul care i se potriveşte. Dacă nu şi-l are de la început croit pe seama şi făptura lui, singur şi-l modelează, din lăuntru în afară, încetul cu încetul. Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om care să nu corespundă unui anume gest sufletesc. Mai întâi gura e modelată de mişcările şi de căldura cugetării, de vorbele pe cari le spune, şi mai ales de cele pe cari nu le spune; apoi ochii, ochii cari, învăluind formele de afară cu privirea sufletului care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală, coloarea privirii, a undei acesteia de viaţă, încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate, de lumină sau de întuneric, după cuprinsul adâncului din care pleacă. Şi toată faţa, cu liniile şi cu mişcările ei, sfârşeşte astfel prin a fi opera firii noatre, a sentimentelor şi gândurilor noastre.

citat din Alexandru Vlahuţă